SilvianDement91

 Solitar, mă împiedic de umbra nopților de ieri. Azi nu mai sper nimic, mă-ngână codrul Și inima mi-o plânge, în vânt îmi suflă dorul De-aș fi ce nu am fost, copil sub flori de meri. Prin ramuri de aramă, nisipuri se-mpletesc. Se-așterne calmă, toamna, m-aștern și eu, privesc Văzduhul cel sihastru, nebănuit îmi zace Pe umerii de plumb ; și noaptea tace. Visez sau mă confrunt cu tine, vis străin? Sunt eu, sau doar un gând pierdut prin părul fin Al unei dame `nalte, cu părul aurit C